0256 240 250

Noutăți

Cu infertilitatea la psiholog

Emotion of infertility

Infertilitatea creează de multe ori una dintre cele mai dureroase crize din viața unui cuplu. Lupta cu concepția, poate provoca sentimentul profund de pierdere a echilibrului . Confruntarea cu multitudinea de decizii medicale și incertitudinile aduse de infertilitate poate afecta echilibrul emoțional pentru multe cupluri. Deci, dacă vă aflați senzație de anxietate, depresie, scăpat de sub control, sau izolat, nu ești singur

Când apare dorința de a avea un copil?

DD: Dorința de a avea un copil poate coexista pe tot parcursul evoluției unei persoane (de la stadiul de copil până la maturitate) sau poate apărea spontan, ca o conștientizare a ceea ce lipsește în „drumul” spre autorealizare. Dorința de copil este mișcarea cea mai naturală din lume, fiind în același timp misterioasă, contrastând cu facilitatea naturală a reproducerii la celelalte specii.

Ce impact are asupra cuplurilor diagnosticul de infertilitate?

DD: Când un cuplu primește diagnosticul – “ INFERTILITATE ” , partenerii se simt ca într-un carusel copleșitor al dezamăgirii, ca și cum ar fi plasați într-o realitate în care nu și-ar dori să fie, ca într-un vis din care așteaptă parcă să se trezească repede. Începe un travaliu al doliului, doliu după o ființă care nu a existat vreodată în realitatea obiectivă dar care a existat și a însoțit cu adevărat mintea și emoția femeii , respectiv a bărbatului.

Care este influența stresului și a antecedentelor personale asupra capacității de procreere?

DD: Infertilitatea poate fi abordată divers. Persoanele care își doresc un copil fie au trecut prin traume emoționale neconștientizate sau neprelucrate încă, fie au păstrat în subconștient o convingere falsă despre posibilitatea sau imposibilitatea lor de a procrea urmată de o puternică presiune intrapsihică. Frecvent, apariția stresului după primul eșec în încercarea spre o noua sarcină, creează un cerc vicios de încercări, descurajări, motivații și deziluzii. Stresul poate fi privit dintr-o dublă perspectiva: ca factor determinant al infertilității dar și ca efect al infertilității.

După eșecul încercării de procreere, cuplul se poate confrunta cu sentimente de tristețe, furie, vinovăție – sentimente care, nu întotdeauna sunt împărtășite familiei și prietenilor sau considerate a înțelese de aceștia. Toate acestea sunt un aspect intim al vieții personale. Resimțind aceste stări apăsătoare, cuplurile consideră că este mai bine să evite întâlnirile cu prietenii, rudele (de vârsta lor) care au format deja o familie cu copii. Involuntar, atenția lor se orientează înspre copii, femei însărcinate și informații referitoare la aceștia încât ajung să creadă că sunt singurii care nu au reușit considerând situația lor atât de nedreaptă… Speranța, așteptarea, teama de un viitor posibil eșec cresc monstruos, pun stăpânire pe partenerii de cuplu și oferă un teren propice pentru instalarea unei depresii sau anxietăți.

Ce recomandați cuplurilor care se confruntă cu această realitate?

DD: Este recomandat ca, înaintea încercărilor de a procrea sau înaintea începerii unui tratament, a unei proceduri FIV, partenerii să conștientizeze starea emoțională în care se află și, cu ajutorul psihoterapeutului, să învețe să gestioneze atât stresul ce poate apărea pe parcurs cât și emoțiile generate de evenimentele viitoare și de tratamentele aplicate. Consilierea psihologică ajută cuplul să accepte mai ușor situația în care se află. Consilierea ar trebui să fie un proces continuu de-a lungul evaluării și tratamentului cuplurilor infertile.

Departamentul de Psihologie din cadrul Centrului de Reproducere Umană Asistată – Gynatal, oferă posibilitatea pacienților/cuplurilor de a participa la ședințe psihoterapeutice individuale sau de grup, persoanele afectate de infertilitate vor identifica sursele de stres și vor învăța să gestioneze cu succes orice situație care le-ar putea crea disconfort emoțional sau psihic în această etapă importantă din viața lor.

psiholog clinician, psihoterapeut Dinu Diana  ––  Centrul de Reproducere Umană Asistată –  GYNATAL

Prevenirea și tratarea virozelor respiratorii la copii

Viroze poza 2 Gynatal

 

CE SUNT VIROZELE RESPIRATORII

Infecțiile tractului respirator sunt cunoscute sub denumirea de viroze respiratorii. La copii ele se pot manifesta sub doua forme: infecții de tract respirator superior (rinofaringita, laringita) sau infecții de tract respirator inferior (bronșiolită, pneumonie).

Cauza declanșării acestor infecții la copii, o reprezintă virusurile, peste 150 de virusuri, printre care: rinovirusurile, virusul sincitial respirator, enterovirusurile și anumite tulpini de adenovirusuri.

Dacă un adult face în medie 2-4 viroze în cursul anului, un copil poate face 6-7 până la 10 viroze pe an.

TRANSMITERE

Copiii sunt mai predispuși la infecțiile virale în special dacă stau în spații închise, precum în grădinițe și școli. Majoritatea virozelor se transmit direct, pe cale aerogenă, prin inhalarea picăturilor de salivă sau secreții nazale, din timpul strănutului sau tusei (picături Flugge). Totodată transmiterea se poate face și indirect prin obiecte recent contaminate (suprafețe, jucării, batiste) sau mâini contaminate cu aceleași picături de salivă sau secreții nazale ale persoanelor deja bolnave. Atunci când copilul își atinge ochii, nasul sau gura, virusul pătrunde în tractul respirator și poate declanșa o nouă viroză.

SEMNE SI SIMPTOME

Infecțiile tractului respirator pot fi recunoscute devreme și tratate corespunzător. Lipsa poftei de mâncare, disfagia (dificultăți și durere la înghițire), gâtul roșu, obstrucția nazală (nas înfundat), rinoreea (secreții nazale apoase), subfebra sau chiar febra, strănutul și tusea (spastică sau umedă) reprezintă simptomele timpurii ale unei viroze. Primele simptome la copiii mai mari includ dureri musculare și dureri de cap (cefaleea).

Contagiozitatea este ridicată în primele 2-4 zile de debut, timp în care copilul trebuie izolat de colectivitate.

TRATAMENT

Atunci când apare suspiciunea unei viroze respiratorii, trebuie să vă adresați medicului pediatru. Gynatal oferă o gamă largă de servicii medicale și în specialitatea pediatrie/neonatologie. Formele obișnuite de viroză se pot trata cu picături nazale cu ser fiziologic pentru fluidificarea secrețiilor nazale și ale arborelui respirator, desfundarea nasului, ușurarea respirației și antiinflamatorii, antitermice dacă apare febra. Hidratarea este cel mai important pas în evitarea complicațiilor unei viroze sau tuse puternice. Dacă febra ridicată este prezentă, se recomandă cât mai multe fluide pentru prevenirea deshidratării.

Antibioticele nu sunt necesare, întrucât ele nu distrug virusurile, însă pot duce la inhibarea sistemului imunitar.

Virozele respiratorii necomplicate se vindecă în aproximativ 7 zile.

Complicațiile ce pot apărea dacă infecțiile respiratorii nu sunt tratate din timp și corespunzător sunt: otite medii(infecția urechii), pneumonii, bronșite severe sau chiar enteroviroze (viroze digestive).

FEBRA

Dacă bebelușul are sub 3 luni și are febra de 38 de grade Celsius, nu se administrează niciun fel de remediu acasă, prezentarea la medic este obligatorie!

Pentru bebelușii peste3 luni, se pot folosi antitermice. Totuși, medicul trebuie obligatoriu contactat pentru a indica doza corectă și pentru a avea siguranța că este o măsură medicală sigură pentru acasă.

Nu se utilizează niciodată aspirina la copii. Exista un risc crescut de a dezvolta Sindromul Reye, o boală serioasă care afectează creierul și ficatul micuților.

TUSEA

Tusea poate fi unul dintre simptomele virozei extrem de neplăcute și inconfortabile pentru copii. Se pot folosi câteva remedii naturiste pentru a o ameliora, dar nu fără a respecta anumite condiții în funcție de vârsta copilului.

Fumul, din orice surse, poate irita căile respiratorii și așa inflamate ale copilului.

Dacă tusea este severă și împiedică copilul să doarmă sau dacă durează mai mult de 10 zile, este cazul să apelezi la medic. Personalul Gynatal te așteaptă!

GÂT IRITAT/ DURERI DE GÂT

Durerile de gât sau iritațiile provoacă un disconfort acut la copii și îi pot împiedică să mănânce. Este recomandată alimentația cu preparate moi și cât mai cremoase: supe pasate, piureuri, iaurturi etc.

Ceaiurile calde (nu fierbinți), mierea sau laptele cu miere pot ajuta la calmarea durerilor și la ameliorarea simptomelor la copiii mai măricei.

OBSTRUCȚIA/ CONGESTIA NAZALĂ

Copii care au congestie nazală sunt extrem de agitați și au o stare alterată. Imposibilitatea de a respira corect îi face să devină morocănoși. Respirația nou născuților și a sugarilor este preponderent nazală, iar o viroza respiratorie le poate crea dificultăți în alimentația la sân sau cu biberonul.

Picăturile saline nazale pot ajuta la eliberarea cailor respiratorii. Acestea pot fi folosite atât la sugari, cât și la copiii mai mari. Acestea se introduc în fiecare nară și se lasă să acționeze cel puțin 60 de secunde. La bebeluși, se folosește o seringă/ pară de cauciuc, după ce timpul expiră pentru a extrage secreția formată în nări și pentru a-i facilita astfel respirația.

O alta soluție pentru a decongestiona căile respiratorii este poziționarea capului copilului mai sus de restul corpului așezând o pernă mai mare sau un prosop sub perna sau sub salteaua pătuțului.

Un umidificator sau vaporizator de cameră poate crește nivelul de umiditate din aer, ajutând la decongestionarea nazală. După fiecare utilizare, apa trebuie schimbată și aparatul trebuie bine curățat.

Când este cazul să apelăm la medic?

  • dacă apare o stare letargică accentuată;
  • dacă apar probleme de respirație majore (nu poate respira mai mult de 10 secunde, scoate un sunet neobișnuit atunci când respiră, nu poate vorbi pentru ca nu poate respira etc.);
  • dacă se observă o culoare vânătă sau închisă la unghii, buze, gingii etc.;
  • dacă manifestă dureri la nivelul urechilor;
  • dacă febra depășește 38 de grade Celsius;
  • dacă febra nu dă semne să cedeze în maxim 3-4 zile;
  • dacă secrețiile nazale ori saliva sunt însoțite de sânge;
  • dacă se plânge de disconfort și dureri la nivelul pieptului;
  • dacă pare deshidratat (nu urinează decât o data la 8 ore, nu are lacrimi când plânge, are ochii înroșiți și uscați, buze uscate etc.).

PREVENIREA UNEI VIROZE RESPIRATORII

Modalitățile de a proteja copilul de o viroză respiratorie sunt: evitarea contactului cu persoane bolnave, evitarea spatiilor aglomerate sau închise, păstrarea unei igiene riguroase a mâinilor prin spălare frecventa.

echipa ioana pantea

Piticii in Tara Guliverilor sau Guliverii in Tara Piticior? Copilul indaratnic – ce-i de facut?

echipa-medicala-diana-dinu

Copilul se opune la orice îi solicită părinții, se împrietenește foarte mult până la identificare cu “NU”-ul, este irascibil, nervos, plângăcios, agresiv sau autoagresiv, tinde parcă mereu să perturbe armonia familială? Ce se întâmplă de fapt?! E un copil rău, incontrolabil? Înainte de a răspunde intrebării, în cele ce urmează, vă prezint câteva aspecte esențiale din universul interior al copilului.

Când copilul intră în această lume e ca un pitic într-o lume de giganți. În momentul în care începe să perceapă lumea, începe să-și perceapă și inferioritatea și dependența de cei mari (în general reperele sunt părinții săi). Ce decide copilul atunci? Răspunsul este evident: SĂ DEVINĂ MARE! Începe un adevărat demers în care , cu multă sârguință, incearcă să își depășească inferioritatea și să se alăture lumii ca egal, încercând independența.

Două nevoi sociale de bază motivează copiii (de altfel, și adulții) în acțiunile lor. NEVOIA DE APARTENENȚĂ și NEVOIA DE SEMNIFICAȚIE reprezintă DE CE-ul comportamentului lor. Copiii își doresc să facă parte dintr-un grup, iar primul grup social este familia lor și ca deziderat – să fie importanți în familie. La Clinica Gynatal, ne ocupăm de nevoile copiilor, în același timp cu cele ale părinților.

Fiind foarte buni observatori, copiii captează toată atitudinea, tot comportamentul părinților, însă trag propriile lor concluzii. E posibil ca aceste concluzii să intre în discordanță cu bunele intenții parentale și copilul să își simtă amenințată apartenența și semnificația lui socială. Din acest moment, el începe să recurgă la o multitudine de metode prin care își revendice ceea ce avea odată, însă acum “ a pierdut ”.

Inițial face lucrurile într-un mod drăguț, recurge la metode pozitive ( copilul , înca din naștere e bun!! ). Dacă constată că nu reușește să obțină însemnătatea dorită, va începe să experimenteze metode noi (pentru el – nu rele). În momentul în care părintele îi răspunde, îi confirmă utilitatea metodei și chiar o alimentează! Acestea se grupează în 4 mari categorii , tehnicile fiind foarte variate, deoarece copiii sunt ingenioși când își propun scopuri precise.

ATRAGEREA ATENȚIEI ( “Dacă nu mă mai vezi, te voi face cumva să mă observi” ) , LUPTA PENTRU PUTERE ( “Dacă nu-ți sunt egal, îți voi arăta cine e șeful!“), RĂZBUNAREA (“M-ai rănit, te voi face și eu să suferi”) și INADECVAREA/RETRAGEREA (“Am încercat orice , nu am reușit, înseamnă că nu sunt bun de nimic”) – sunt cele patru scopuri greșite ale copilului în drumul său spre redobândirea locului și importanței în atât de mult iubita familie. Copilul nu se naște cu nevoia de atenție, ci o resimte atunci când nu are atenția de care are nevoie, puterea nu și-o dorește decât dacă simte că nu o are (nu ne dorim ceea ce deja avem ), răzbunarea nu se justifică decât în situația unei mari suferințe, iar inadecvarea/retragerea este forma maximă de descurajare.

Părinții, deoarece au un rolul major în ceea ce privește devenirea copilului lor ca adult, își pot îmbunătăți abilitățile de educare prin participarea la un program de parenting (propun ca acesta să fie de orientare adleriană ). Atitudinea parentală ulterioară l-ar încuraja pe copil să fie iubitor, cooperant, civilizat, curajos, încrezător. Educaţia ar fi fără pedepse, fără recompense, ci în aşa fel încât copilul să ştie ce consecinţe au faptele sale astfel încât să devină o persoană responsabilă.

În final, voi răspunde la intrebarea inițială: Este rău copilul opozant, îndărătnic, agresiv, distructiv, autodistructiv? NU, nu este rău! Este doar DESCURAJAT ! Ce e de facut atunci?! Să-l invitați pe copil să descopere cât e de capabil și să-şi folosească puterea personală ȋn sens util şi constructiv!

servicii fiv reproducere umana asistata

Dinu Diana : psiholog clinician, psihoterapeut adlerian,specialist în psihologie educațională.

Vârsta biologică și fertilitatea!

O viaţă fericită, o viaţă plină de copii” – aceasta este deviza Gynatal .

Astăzi vom discuta despre impactul vârstei asupra rezervei ovariene, asupra fertilității și a ceasului biologic ovarian.

Biological Clock

Vârsta și fertilitatea

Vârsta afectează fertilitatea!
Înaintarea în vârstă exercită o puternică influență asupra capacității feminine de a concepe.
În ultimii ani, tot mai multe femei decid să își întemeieze o familie între 30 și 40 de ani. În România aproximativ 20 % dintre femei au primul copil după vârsta de 35 de ani. Din păcate, infertilitatea crește odată cu vârsta și aproximativ o treime din femeile peste 35 de ani au probleme de fertilitate.

Calitatea ovocitelor și rezerva ovariană

Șansele de a obține o sarcină scad odată cu înaintarea în vârstă. La vârsta de 30 de ani, șansele de a obține o sarcină natural sunt de aproximativ 20% în fiecare lună în timp ce la 40 de ani șansele scad la aproximativ 10%. În plus, femeile mai în vârstă sunt mai susceptibile de a avea probleme de sănătate sau biologice care interferează sau afectează fertilitatea.
Odată cu înaintarea în vârstă calitatea ovocitelor și rezerva ovocitară se deteriorează în mod semnificativ crescând astfel riscul apariției infertilității. Rezerva ovocitară și calitatea ovocitelor începe să scadă începând cu vârsta de 26 de ani. Ciclul menstrual și ovulația pot să devină neregulate odată cu înaintarea în vârstă și pot duce la probleme de fertilitate.

Probleme cromozomiale și avortul

Cu vârsta, ovocitele sunt mai susceptibile de a dezvolta anomalii cromozomiale. Aceste anomalii reduc șansele de a obține o sarcină, crescând riscul avortului spontan și a malformațiilor cromozomiale la făt. De fapt, cel puțin jumătate dintre avorturile spontane sunt datorate anomaliilor cromozomiale.
Riscul de avort spontan, de asemenea, crește odată cu vârsta. Mai multe studii arată că riscul avortului spontan crește de la 5% pentru femeile de 30 de ani la 16% pentru femeile cu vârsta între 35 și 39 de ani. Pentru femeile cu vârsta între 44 și 46 de ani riscul de avort spontan crește la 60%.
Astfel, probleme de infertilitate sunt interconectate. Înaintarea în vârstă crește riscul de avort spontan ca urmare a creșterii anomaliilor cromozomiale ale ovocitelor. În plus, ovocitele de calitate inferioară cresc riscul anomaliilor cromozomiale și avort spontan.

Infertilitatea și teste de fertilitate

Testele pentru determinarea fertilității sau infertilității se efectuează pentru a afla cauzele pentru care un cuplu nu reușește să conceapă după 12 luni de raporturi sexuale regulate și neprotejate.
Pentru a fi cu un pas înaintea ceasului biologic te invităm să cunoști specialiștii GYNATAL în probleme de fertilitate.
În Centrul de Reproducere Umană Asistată GYNATAL, atât problemele de fertilitate cât și cele de infertilitatea sunt abordate interdisciplinar prin echipa de specialiști în: ginecologie, embriologie, urologie, endocrinologie și genetică.
Gynatal oferă o gamă largă de teste de fertilitate care pot releva dacă problemele se află la nivelul sistemului reproductiv masculin, feminin sau al ambilor parteneri.